De ce era Sfânta Olimpiada numită diaconiță?

Sfânta Olimpiada era numită diaconiță deoarece făcea parte din rânduiala diaconițelor din Biserica primelor veacuri. Aceasta nu era o treaptă a preoției și nu însemna îndeplinirea slujirii liturgice proprii diaconilor, ci o slujire de ajutorare a Bisericii, desfășurată în special în rândul femeilor.

Sfânta Olimpiada († 408), ucenică și apropiată a Sfântului Ioan Gură de Aur, provenea dintr-o familie nobilă și și-a pus întreaga avere în slujba lui Hristos, sprijinind Biserica, săracii, văduvele, bolnavii și mănăstirile.

Ca diaconiță, ea:

• ajuta la catehizarea femeilor și la pregătirea lor pentru Sfântul Botez;
• asista, din motive de cuviință și cu împuternicirea preotului, la botezul femeilor adulte;
• îngrijea văduvele, fecioarele și femeile bolnave;
• organiza și coordona lucrarea de milostenie a Bisericii;
• păstra buna rânduială în partea femeilor din Βiserică;
• se ocupa de pregătirea celor necesare pentru slujbă (tămâie, untdelemn, lumânări) și de curățenia Αltarului, fără a se atinge de Sfânta Masă sau de Sfântul Jertfelnic.

Diaconițele nu săvârșeau Sfânta Liturghie, nu rosteau ectenii și nu îndeplineau slujirile liturgice proprii diaconilor. Misiunea lor era una de slujire, filantropie și sprijin pastoral, potrivit rânduielii Bisericii din acea vreme.

Sfânta Olimpiada a rămas în istoria Bisericii mai ales prin dragostea ei față de Hristos, prin milostenia fără margini și prin credincioșia față de Sfântul Ioan Gură de Aur în vremea prigonirii acestuia. Cele șaptesprezece scrisori pe care Sfântul Ioan i le-a adresat sunt o adevărată comoară duhovnicească, pline de îndemnuri la răbdare, nădejde și statornicie în încercări.