Din smerenia unui Sfânt se nasc, peste veacuri, noi locuri de rugăciune

Astăzi îl prăznuim pe Cuviosul Pavel de la Xiropotamu, unul dintre marii Părinți ai Sfântului Munte Athos.

Deși era de neam împărătesc, a ales să lase în urmă cinstea și bogățiile lumii pentru a deveni un simplu monah. În Athos și-a zidit mai întâi o mică Chilie lângă locul unde avea să se ridice Mănăstirea Xiropotamu. Pat îi era pământul, iar pernă o piatră. Prin smerenia, lacrimile și dragostea sa față de Dumnezeu și de oameni, a ajuns cunoscut în tot Sfântul Munte.

Dorind și mai multă liniște, s-a retras spre partea de sud-vest a Athosului. Însă Dumnezeu a rânduit altfel: ucenicii s-au adunat în jurul lui și l-au rugat să întemeieze o nouă mănăstire. Astfel au fost puse începuturile mănăstirii cunoscute astăzi sub numele de Mănăstirea Sfântul Pavel, una dintre marile vetre monahale ale Grădinii Maicii Domnului.

Pentru noi, această pomenire are o bucurie aparte. Chilia Sfinților Atanasie și Chiril, care se construiește în Schitul Lacu, va face parte din acest mare așezământ athonit, aflat sub ascultarea Mănăstirii Sfântul Pavel. De aceea, fiecare piatră așezată astăzi se înscrie într-o tradiție de aproape o mie de ani, începută de Sfinții nevoitori ai acestui loc.

Poate că zidurile se ridică prin osteneala oamenilor, dar ele dăinuiesc prin rugăciune. Așa a fost în vremea Cuviosului Pavel și așa este și astăzi.

Înainte de mutarea sa la Domnul, Cuviosul și-a îndemnat ucenicii astfel:

„Fiii mei și frații mei, să aveți dragostea, rugăciunea, smerenia și ascultarea. Fiindcă monahul care nu are aceste virtuți nu trebuie să fie numit monah, ci mirean.”

Să-l rugăm pe Cuviosul Pavel să ocrotească Mănăstirea Sfântul Pavel, Schitul Lacu și lucrarea de zidire a noii Chilii, iar pe toți cei care se ostenesc și ajută să-i întărească în credință și în dragostea pentru Dumnezeu.

Cuvioase Părinte Pavel de la Xiropotamu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!