Despre căderile altora și uitarea propriilor păcate

Trăim într-o vreme în care aflăm foarte repede greșelile oamenilor. O vorbă, o fotografie, o înregistrare sau o amintire din trecut sunt suficiente pentru ca cineva să fie judecat și condamnat în ochii multora.

Dar Evanghelia ne îndeamnă să privim mai întâi în propria inimă.

Când au adus înaintea Mântuitorului o femeie prinsă în adulter, cei de față erau pregătiți să o osândească. Hristos însă le-a spus: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei” (Ioan 8, 7). Și unul câte unul au plecat, începând cu cei mai bătrâni.

De multe ori vedem limpede păcatele altora și foarte greu pe ale noastre. Ne scandalizăm de căderea aproapelui, dar uităm propriile căderi. Vorbim despre greșelile altora, dar trecem sub tăcere războaiele din propriul suflet.

Mântuitorul merge și mai departe, spunând: „Oricine se uită la femeie, poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea în inima lui” (Matei 5, 28). Aceste cuvinte ne arată că păcatul nu începe doar prin faptă, ci și prin gând, prin dorință și prin consimțirea lăuntrică la rău.

Dacă ne-am cerceta cu sinceritate, am descoperi că nimeni nu este fără greșeală. Toți avem nevoie de mila lui Dumnezeu. Toți avem nevoie de pocăință.

Biserica nu este adunarea oamenilor perfecți, ci spitalul celor care își recunosc bolile sufletești și caută vindecarea. Sfinții nu sunt oameni care nu au greșit niciodată, ci oameni care s-au ridicat de fiecare dată prin pocăință.

De aceea, atunci când auzim despre căderea cuiva, primul gând nu ar trebui să fie judecata, ci smerenia. Astăzi a căzut aproapele meu; mâine pot cădea eu. Astăzi văd greșeala lui; mâine Dumnezeu poate îngădui să văd și adâncul neputințelor mele.

Mai folositor decât să cercetăm trecutul altora este să ne cercetăm propria inimă. Mai folositor decât să numărăm păcatele aproapelui este să ne plângem propriile păcate. Iar dacă cineva s-a ridicat din cădere și caută să se apropie de Dumnezeu, să ne bucurăm împreună cu Îngerii, care „se bucură pentru un păcătos care se pocăiește” (Luca 15, 10).

Înainte de a arunca piatra judecății, să ne aducem aminte că și noi trăim din mila lui Dumnezeu.

Părintele Paisie