Pilaful trimis de Sfântul Ioan Rusul stăpânului său din Mecca

La începutul secolului al XVIII-lea, stăpânul turc al Sfântului Ioan Rusul a plecat din Procopie (astăzi Ürgüp, Turcia) în pelerinaj la Mecca, pentru a-și împlini datoria religioasă de musulman. După câteva săptămâni, soția acestuia a organizat un ospăț și i-a invitat pe prietenii și rudele soțului ei, rugându-i să se roage pentru întoarcerea lui cu bine.

Sfântul Ioan le-a servit oaspeților pilaf, care era mâncarea preferată a stăpânului său. În acel moment, stăpâna casei a spus că și-ar fi dorit ca soțul ei să fie acolo, ca să guste și el din pilaful cel gustos.

Atunci, Sfântul Ioan a cerut o farfurie, spunând că îi va trimite și stăpânului său din Mecca. Oaspeții au început să râdă, însă stăpâna a poruncit bucătăresei să-i dea o farfurie, gândindu-se că ori o va mânca el, ori o va da săracilor, așa cum făcea adesea.

Dar Sfântul Ioan s-a dus în grajdul care îi slujea drept chilie și s-a rugat lui Dumnezeu să ducă farfuria fierbinte stăpânului său din Mecca. Farfuria a dispărut înaintea ochilor lui, iar el s-a întors în casă și le-a spus că pilaful a fost trimis.

Oaspeții au râs din nou și l-au acuzat că a mâncat el însuși pilaful. Sfântul Ioan a rămas tăcut în fața acestor acuzații, căci știa că adevărul se va descoperi la întoarcerea stăpânului său.

Când stăpânul s-a întors acasă, a povestit familiei sale o minune: într-o anumită zi, întorcându-se de la moschee, a găsit în camera lui o farfurie cu pilaf fierbinte, aburind. Neputând să-și explice cine adusese mâncarea sau cum intrase cineva în camera încuiată, a cercetat farfuria și, spre uimirea lui, a văzut pe ea însuși semnul familiei sale. Deși era nedumerit, a mâncat pilaful cu mare poftă. Povestind acestea, le-a arătat și tava pe care o adusese înapoi cu el.

Soția și rudele stăpânului au rămas înmărmurite auzind această întâmplare și au înțeles că Sfântul Ioan spusese adevărul și că îl judecaseră pe nedrept. Vestea despre această minune s-a răspândit repede, iar chiar și musulmanii din Procopie au început să-l numească pe Ioan „Wali” — adică Sfânt sau „prieten al lui Dumnezeu”, în înțelegerea islamică.