„Te binecuvântez cu toată dragostea mea… Ești lumina ochilor mei.”

Aceste cuvinte mi le-a scris mama mea.

De multe ori se spune că monahul lasă lumea. Dar asta nu înseamnă că încetează să-și iubească părinții sau că uită jertfa lor. Dimpotrivă, iubirea se curățește și se așază în rugăciune.

În viețile Sfinților întâlnim adesea mame care au plâns, s-au rugat și și-au binecuvântat copiii, iar din aceste lacrimi au răsărit mari nevoitori ai Bisericii. O mamă care își binecuvântează copilul face o lucrare pe care numai Dumnezeu o cunoaște pe deplin.

Chiar și Mântuitorul Hristos, pe Cruce fiind, nu a uitat-o pe Maica Sa, ci a încredințat-o Ucenicului iubit. Astfel ne-a arătat că nici cea mai înaltă chemare nu desființează dragostea și recunoștința față de părinți.

Astăzi mulțumesc lui Dumnezeu pentru mama mea și pentru toate mamele care își poartă copiii în rugăciune. Sunt convins că, dacă există vreun bine în viața mea, el se datorează mai întâi Harului lui Dumnezeu, dar și rugăciunilor mamei mele.

Dacă mama dumneavoastră este încă în viață, spuneți-i astăzi că o iubiți. Dacă a plecat la Domnul, aprindeți o lumânare și pomeniți-o în rugăciune. Niciuna dintre aceste iubiri nu se pierde înaintea lui Dumnezeu.

Părintele Paisie